OPEN YOUR MIND
LANSARE ALBUM - 18 IUNIE 2017!
Ceva autobiografic.
Astăzi am intrat pe blog. Dorința mea de a comunica m-a făcut să realizez acest blog. Nici nu știu dacă va ajunge la cineva sau va fi citit. Realitatea este că am o mulțime de lucruri de spus. Acum sunt scriitor și terapeut, am fost militar și agent de vânzări, am fost arbitru internațional de tenis și profesor la Academia tehnică militară, am fost director de vânzări de termopane și consultant tehinic pe probleme de regulamente tehnce.
Acum scriu cărți ușoare. Am publicat pe iSSUU deja cinci cărți care chiar îmi plac. Prima a fost cea mai grea: Roman de antrenament. La ea am început să scriu prima dată dar până am terinat-o am mai scos alte două ,, Mă duc să duc GUNOIUL!,, și ,, Povestea lui FĂT-FRUMOS care era DEFECT și zbura în ZIG-ZAG,,
În prima vorbesc de spre un om aparent normal care se duce să ducă gunoiul la ghenă și dispare iar din ancheta poliției rezultă că avem de a face cu un tip cu totul ieșit din comun, extraterestru, care era responsabil cu problemele de combustie spontană a celor care își terminaseră misiunile.
În Povestea lui FAT-FRUMOS....treaba se complică în momentul în care adevăratul Făt-Frumos este inlocuit de un robot și toată suflarea pădurii pleacă să-l recupereze. Aventurile și personajele fantastice pe care le întâlnesc în drum îi ajută să-și îndeplinească misiunea trecând prin nenumărate aventuri.
O altă carte se numște: ,, Tu ești TATI al meu , nu-i așa?,, și este vorba despre un personaj care se trezește din comă la spital, complet paralizat, dar prin puterea minții începe să-și revină și să afle , puțin câte puțin , cine este , iar memoria începe să-i revină. Surpriza finală este chiar uluitoare când află exact cine este,
ce face și ce puteri uimitoare are.
Acum scriu o altă carte intitulată: ,, Mareea, cu PRIVIREA ațintită spre STELE! în care o fetiță considerată înapoiată fizic și mintal se dovedește a fi , de fapt , din altă lume , cu puteri magnifice prin care face numai bine în jurul ei.
Mai am în lucru și alte trei cărți dar este prea devreme să spun ceva despre ele. Pentru început este suficient.
DANDU BRIEL. 8 IANUARIE 2018, ora 14,43.
Primul blog.
"Acum am aproape 50 de ani pământeni și așa voi rămâne de-a pururea, veșnic pentru următorii două sute de ani, ca început".
Cu ceva timp în urmă am împlinit vârsta de 50 de ani. Și mi-a plăcut foarte mult, maturitate, experiență, serviciu bun, putere de muncă și multe alte avantaje.
Atunci, din proprie inițiativă, mi-am propus să rămân la această vârstă adică să nu mai număr ani în continuare. Poate părea ciudat, dar după ce am creeat "Metoda de ieșire din timpul clasic și intrarea în cel personal" această idee nu mi s-a mai părut atât de ieșită din comun. Mi-am anunțat toate rudele, familia și prietenii că de acum înainte voi serba numai vârsta de 50 de ani indiferent de câte ori, ori de câte ori va fi ziua mea de naștere.
Așa am înțeles că număratul anilor mă duce și impinge implacabil spre idea de moarte și pe măsură ce-i tot număr această idee mi se induce automat în subconșient.
Majoritatea oamenilor se autoprogramează, pentru moarte, imediat ce devin mature, luând în calcul o vârstă inspirată, probabil, de cea a rudelor apropiate. Să nu spună cineva că nu s-a gândit că dacă tatăl lui a murit la 70 de ani este posibil să pățească și el la fel. Am cunoscut de-a lungul experiențelor mele nenumărate cazuri în care persoane serioase și pline de viață spuneau că vor muri la o anumită vârstă legată de cea a tatălui sau a mamei sau că vor muri de aceeași boală și în multe cazuri, din păcate, am fost martorul îndeplinirii profeților lor macabre. Autoprogramarea este cea mai periculoasă parte a existenței noastre dacă este făcută în sens negativ. Există chiar o actriță celebră, care probabil vă vine în minte, și care și-a scos sânii și alte organe pentru a nu face boala pe care a făcut-o și mama ei. Și astfel de cazuri vedeți cu toții în jur.
Realitatea este că noi nu avem nicio obligație de a muri în concordanță cu cineva și nici măcar obligația de a muri, pur și simplu. Obsesia că timpul trece și tot trebuie să murim este cea mai nenorocită din toate cele care există pe lume și duce la autoprogramări distrugătoare.
Cum ar fi să nu ne mai gândim la acest lucru. Să ne propunem, pentru început, că vom trăi peste 150 de ani și să nu ne mai agităm atât! Eu mi-am propus, ca să fiu și mai relaxat chiar 200 de ani. Nu mă costă nimic! E absolut gratis!
Culmea, culmilor este că de câțiva ani, după ce m-am stabilit la 50, toate testele mele de inteligență și cele fizice s-au stabilizat la această vârstă sau mai jos și mai ales deja am senzația că nu mă mai grăbește nimeni.Totul parcă s-a limpezit în viața mea. Pasul meu a devenit mai vioi, nu mai folosesc lifturi sau scări rulante, gândirea mai limpede, nu mai sunt interesat de mizeriile cotidiene și mi-am propus să mai scriu încă multe cărți față de cele de până acum.
Nu vă mai autoprogramați pentru moarte ci numai pentru viață!
Să avem tot timpul în vedere că anii sunt o invenție și o creeație pur umană iar trecerea timpului inclusiv cronometrarea lui nu există decât în mintea noastră și poate fi modificată după cum dorim. Universul e veșnic și nu se încurcă în ceasurile noastre.
Cred că știți cu toții expresia "Timpul parcă s-a oprit în loc". S-o aplicăm!
ROBOȚICNEALA
de
DANDU BRIEL
21.09.2016
‒ Ți-am spus de nenumărate ori să nu te mai teleportezi ca să ajungi pe terasă.
‒ Și eu ți-am spus și atunci că nu ești decât un tablou robot care menține ambianța și nu trebuie să te preocupe prezența sau absența mea dintr-un loc în altul. Eu cred că este mai plăcut să te miști instant decât altfel!
‒ Am să le spun celor care te-au făcut că te-au calculat greșit și ai ieșit cam obraznic!
‒ Nu m-a programat nimeni obraznic aici e vorba de un efort de autoeducație și nu mă mai căuta cu infraroșu prin casă că nu-i treaba ta pe unde umblu.
‒ Eu sunt programat să supraveghez totul permanent și asta nu poți să schimbi tu!
‒ Ba bine că nu! Te scot din priză imediat!
‒ Eu am generator propriu dacă nu ești informat!
‒ Pot să-ți sparg ecranul!
‒ Sunt incasabil băiețică!
‒ Pe mine să nu mă faci băiețică că sunt de mai multă vreme pe lumea asta!
‒ Bine, o să-ți spun Țică!
‒ Mă nervezi!
‒ Nu ești programat să te nervezi!
‒ Mai bine dă-i drumul la lecțiile de dimineață!
‒ După ce te cureți!
‒ M-am întors și uite sunt curat!
‒ Te privește, dar din radiografie rezultă că nu ai folosit soluțiile precizate!
‒ Am folosit ce am găsit! Hai cu școala!
‒ Prima lecție: Filozofia greacă
‒ Treci la sport!
‒ Prima lecție :Filozofia greacă
‒ Bine, zi ceva dar pe scurt!
‒ Pitagora!
‒ Mai pe scurt!
‒ Pit!
‒ Am terminat cu filozofia treci la sport!
‒ 3-0!
‒ Ce-i asta?
‒ Sport pe scurt!
‒ Fă-l mai lung!
‒ Evoluția scorului a fost următoarea: 1-0, 2-0, 3-0,
‒ Ce chestie interesantă, din toate sporturile care erau pe vremuri, a rămas numai fotbalul! De ce?
‒ E cel mai simplu de înțeles! Intră mingea e gol, nu intră nu e nimic, orice bărbat puternic mintal înțelege asta! E mai simplu decât scobitul în nas! Pentru cine are nas!
‒ Ce mai avem azi?
‒ Despre conștiință și autocunoaștere!
‒ Cred că sunt prea mic pentru așa ceva!
‒ Adineauri erai mare!
‒ Probabil, dar de frig m-am contractat!
‒ Te anunț că volumul tău a rămas constant și densitatea la fel.
‒ Cine te pune să mă anunți?
‒ Cipul !
‒ Relaxează-te și tu și treci la alt subiect!
‒ Datoria față de țară!
‒ Care țară?
‒ Orice țară!
‒ Ce datorie să am eu, ce țara m-a făcut pe mine?
‒ Nicio țară nu naște mecanisme complexe ca tine dar e locul în care ai apărut pe lume, ai învățat, te-ai distrat și pentru toate astea țara trebuie respectată!
‒ Eu nu cred că țara are nevoie de respectul meu!
‒ Ba da , ea are nevoie de respectul tuturor locuitorilor ei!
‒ Atunci o respect și gata!
‒ Acum executăm pauza!
‒ Asta e aia în care nu facem nimic și ne odihnim.
‒ Cam așa ceva dar poți să admiri peisajul pe geam!
‒ E același mereu!
‒ Ți se pare, totul e în schimbare!
‒ Și eu de ce nu mă schimb?
‒ Tu ai fost făcut cu un anumit scop!
‒ Să ajut lumea să se relaxeze!
‒ Exact!
‒ Am terminat pauza, ce urmează, în fond de ce trebuie să știu eu atâtea informații?‒
‒ Pentru ca cei care vin în contact cu tine să aibă la dispoziție orice date au nevoie și să le obțină imediat!
‒ Și eu cu ce mă aleg?
‒ Cu mulțumirea că ai făcut o faptă bună și că ai fost util! Pentru asta ai fost creeat!
‒ Nu simt că așa ceva mă face să mă simt mai bine!
‒ În epoca prin care trecem totul este robotizat în cel mai înalt grad, ai văzut că și pe fața lingurii cu care mănâncă oamenii sunt imagini și informații utile. Ochelarii furnizează de asemeni informații de toate felurile. Pereții sunt ecrane, la nevoie și dacă vrei să stai într-o grădină ea îți este furnizată imediat prin sistemul holografic și poți să ai biroul în mijlocul florilor sau într-un balon deasupra norilor. Foarte puțini oameni mai trăiesc în mediul real, toți sunt în virtual.
‒ Și atunci nu uiți de cum era realitatea?
‒ Bineînțeles că uiți și cu timpul, dacă trăiești numai în virtualul ales, începi să te consideri o altă persoană și uiți complet cine ești.
‒ Așa cred că a pățit vecinul nostru care se credea mare campion de șah cu toate că nu a jucat niciodată nicio partidă. El a ales numai partea cu aplauze și cu premiere.
‒ Și ști unde e acum?
‒ Nu știu că nu mi-a spus nimeni!
‒ E la reciclare, vor să facă din el paznic la o sală de șah!
‒ Dar el e om?
‒ Într-un fel da și nu că are capul plin de cipuri de memorie.
‒ Adică a fost om odată?
‒ Desigur că a fost dar s-a transformat în timp și a devenit un fel de mecanism.
‒ Dar are voie?
‒ Asta se întâmplă după cum vrea fiecare. Își cumpără o memorie suplimentară pe care o acesează la nevoie, apoi alta și alta și vede ce minunat este să ști tot ce este pe lumea asta și atunci cere implantarea cipurilor și cu timpul devine un fel de depozit de cipuri, el cel inițial nu mai există!
‒ Înțeleg, la fel cum era cu tatuajele în vechime, puneai unul și încă unul și apoi altul și cu timpul tu dispăreai și erai un fel de tatuaj mișcător.
‒ Cam așa ceva!
‒ Înainte știu că lumea merga la serviciu dar acum parcă nu mai există așa ceva.
‒ Așa este, înainte lumea mergea la birou, muncea și câștiga bani dar de când s-au desființat banii nimeni nu mai are de ce să muncească și dacă ai nevoie de ceva dai altceva la schimb.
‒ Și dacă vrei o mașină, ce dai la schimb?
‒ Informații, toată lumea vinde informații! Fiecare este specializat într-un sector de informații și face schimb.
‒ Așa cum schimbau unii timbre pe vremuri!
‒ Și acolo era tot un fel de schimb dar acum totul se petrece la alt nivel mai ales că de când se utilizează teleportarea aproape nimeni nu mai folosește mașini.
‒ Da, dar un peisaj e totuși un peisaj și dacă te arunci dintr-un loc în altul pierzi ce e mai frumos.
‒ Nici vorbă că poți să te teleportezi pe fragmente de spațiu și nu pierzi nimic , e ca și cum te-ai plimba pe jos și dacă parcurgi o stradă printr-o mie de teleportări succesive e chiar mai mult decât necesar.
‒ Da dar oamenii nu mai mănâncă nimic, de unde iau mâncarea?
‒ Statul le furnizează pastile de energie la orice colț de stradă, sunt gratuite, oricine își poate lua cât are nevoie dar nu se prea înghesuie nimeni că o singură pastilă îți este suficientă un an de zile.
‒ Dar fac bine, nu te otrăvești cu ele?
‒ Nu pentru că ele constituie altă mare invenție a omenirii și având aceste pastile nimeni nu mai este nevoit să muncească , să câștige bani, ca pe vremuri și să-și cumpere hrană. O pastilă ține loc de toate, energie, hrană, băutură, relaxare.
‒ Atunci lumea de ce mai trăiește, nu e foarte plictisitor așa, cu o sută de pastile trăiești bine toată viața?
‒ Lumea trăiește pentru un gram de iubire adevărată, așa cum er ape vremuri. Toată viața ei speră să aibă parte de un singură scânteie de iubire curată!
‒ Și au ?
‒ Foarte puțini și numai dintre aceia care nu s-au robotizat prea mult și care mai au inima lor originală!
‒ Dar eu voi putea să întâlnesc iubirea adevărată vreodată?
‒ Tu nu, ce-ți veni!
‒ De ce mă rog?
‒ Pentru că și îmi pare rău să-ți spun, că suntem un fel de prieteni foarte asemănători amândoi, noi facem parte din lumea mobilierului, eu sunt tablou și tu nu ești decât un fotoliu supersofisticat pentru relaxare! ‒
MICIMEA UMANĂ
Ceea ce nu înțeleg oamenii în micimea lor este faptul că universul în toată infinitatea lui este mult prea departe de înțelegerea noastră. În momentul în care acceptăm că nu înțelegem universul atunci putem gândi mai așezat și mai lucid. Universul cunoscut de noi este doar o infimă parte a Marelui univers și pe baza acestei cunoștințe noi ne dorim să fim catalogați ca atotștiitori. Pe această lume există ceva la care puțini s-au gândit și au luat în calcul și acesta este spațiul. Mult mai important decât universul cu planetele lui este spațiul și nimeni nu-și pune problema existenței lui înaintea universului. Cine a creeat spațiul? Cine l-a îngrijit până să apară stelele și planetele și constelațiile și multiversurile? După spațiu sau o dată cu el a apărut energia cu care el s-a umplut și care ține în loc toate planetele . Nimeni nu s-a gândit dacă planetele au fost creeate inițial și apoi puse în mișcare pentru că teoria cu acel Big-Bang nu este decât un bluf care relevă încă o dată micimea modului de gândire uman. Deci spațiul, energia , materia și mișcarea . Asta este tot . Timpul nu este decât o creeație mintală umană, un mod de a-și măsura și compara mișcarile el neexistând, sub nicio formă în univers. Timpul nu poate fi decât gândit și numai de oameni, deoarece el nu există sub altă formă. Dacă pe această lume nu s-ar mișca niciun string și nicio particulă de materie, atunci s-ar dovedi clar faptul că timpul nu există, Nimeni nu ar avea ce măsura. El apare numai ca o comparație mintală a mișcărilor. Sigur că există cele mai perfecționate ceasuri dar ele nu măsoară decât convenții umane. Nimeni nu poate lua o secundă să o ambaleze și să o pună deoparte pentru zile negre așa cum nimeni nu poate vinde o secundă de timp. Rostul timpului în mintea oamenilor este acela de a-și pune minuscula viață în ordine. Numai oamenii au ceasuri căci ele au fost creeate tocmai pentru a înțelege comparația mișcărilor planetelor. Spațiul există indiferent de timp, pur și simplu. Totul este creeația unei inteligențe mult peste înțelegerea noastră și noi nu putem decât să bâjbâim cu tot felul de explicații în loc de a accepta că suntem infimi în comparație cu restul infinitului.
Omul armonic.
Majoritatea oamenilor nu înțeleg că ei sunt făcuți din apă. Adică un om de 80 de kilograme este doar 20 de kilograme om iar restul este apă. Poate că unii se întreabă: și ce dacă? Nu ne stoarce nimeni apa din noi!
E destul de simplu de explicat, dar pare chiar firesc să ne imaginăm că la asfel de proporții soarta noastră este în mâna apei din noi chiar mai mult decât ne imaginăm. Ce poate ea să facă? Japonezul Emoto ne spune că apa reacționează direct la toți stimulii exteriori fără să ceară nicio aprobare, deci corpul nostru este dirijat de mișcările apei din el, indiferent ce gândește creierul, sufletul sau spiritul.
De câte ori nu vi s-a întâmplat să plecați liniștiți de acasă și până la piață să vă treziți că sunteți brusc indispus și fără chef. La fel, de câte ori nu ați constatat că v-a cuprins o tristețe care parcă nu vă aparține și care parcă nu se justifică. Toate aceste senzații vă sunt oferite de conținutul de apă din corp care recepționează absolut tot ce se petrece în mediul înconjurător. Persoanele amărâte care vând pe trotuare tot felul de produse, pește, brânză, bureți, ouă și multe altele vă transmit în mod direct starea lor de amărăciune și dumneavoastră o preluți în plin. Mai ales fumătorii care au aura energetică făcută varză, plină de găuri și gata de a primii orice semnal sau energie negativă sunt extrem de afectați.
Care ar fi totuși soluțiile pentru a ne proteja fără să recurgem la cursuri de specialitate sau cine știe ce vrăjitorii. Soluția este simplă: Trăiți într-un mediu armonic. Să începem cu exemplul negativ, cum nu trebuie să trăim.
De dimineață dacă imediat ce ne-am sculat dăm drumul la televizor, vom avea un buchet de evenimente care ne vor distruge și micul dejun și toată ziua. Unele televiziuni preferă copiii spulberați pe trecerea de pietoni, altele persoane în vărstă care au ars de vii în incendiul din noaptea trecută, deja s-au banalizat violurile sau atacurile la persoană. Dacă aveți impresia că nu s-a întâmplat nimic rău în țară și puteți deschide televizorul liniștiți, vă înșelați amarnic pentru că dintr-o închisoare din străinătate a evadat un deținut extrem de periculos și dumneavoastră trebuie să știți primul acest lucru. În Somalia se moare de foame și vă sunt prezentate corpurile copiilor aflați în acestă situație, bineînțeles dezbrăcate, iar sinuciderile din ziua precedentă fac capul de afiș. Pe drumul spre serviciu mai aflăm încă multe altele asemenea și dacă la birou sau la muncă nu vorbim foarte mult seara la televizor ni se prezintă o cunună de știri, care de care mai deșănțate și mai lacrimogene. Nu există nicio mare sărbătoare religioasă în care televiziunile să nu folosească termenii de, îmbulzeală, călcat în picioare, pupătorii de moaște... dar niciuna nu vede sentimentul creștin care face ca lumea să vină din ce în ce mai multă la biserică și să nu ia în considerare modul în care aceste televiziuni defăimează sărbătoarea.
Televiziunile noastre, cu puține excepții sunt de informare și nu de educare. 90 % din știrile televiziunilor sunt de manipulare. Cel mai minunat sunteți manipulați atunci când stați liniștiți la televizor și aveți o senzație de calm, informare și liniște iar emisiunea este despre, să zicem, defișerile ilegale. Sunteți bucuroși că ele s-au diminuat substanțial și aveți o senzație de siguranță dar nu știți un singur lucru, nu acestea produc marile pagube țării, ci defrișerile legale, aprobate, cu trenuri pe șine și camioane ce nu pot întoarce de pline ce sunt. Acestea sunt dezastrul nostru. Nimeni nu vă spune asta! Ori ce câte ori priviți o știre care vă dă senzația de liniște trebuie să vă gândiți imediat ce ascunde, de fapt. Ce minunat este că exporturile din țara noastră au crescut cu 7%, dar nu știți că importurile sunt mult mai mari, ce minunat că acum avem rafturile pline la supremarket, dar nu știți că majoritatea sunt produse străine și producătorul român este păgubit direct.
Așa se face o manipulare adevărată, cu profesioniști, unii sunt atât de nepricepuți încât se citesc din primele cuvinte dar, în cazul altora, nici după ce s-a terminat emisiunea nu ești lămurit dacă a fost de bine sau de rău. În acest domeniu țara noastră excelează.
Trecând mai departe să intrăm în lumea relațiilor. Ce bine este să ai mulți prieteni, cât mai mulți, să nu le mai ști numărul, să te sune toată ziua, să te bage în seamă, să te invite peste tot, chiar dacă îți mănâncă banii, e minunat! Te simți bine, te simți apreciat și viața ta trece în slujba lor. Este bine sau nu este? Dumneavoastră știți. Dacă în mulțimea evenimentelor și petrecerilor vă regăsiți în totalitate atunci aceasta vă este viața și soarta dar dacă aveți senzația, cât de mică, de inconfort, diluare, pierdere de timp, ieșire din drumul personal, atunci trebuie să o cârmiți în altă direcție. Fiecare om se naște cu un drum, un scop și o mulțime de modalități de a-l îndeplinii dar cu toate aceste o mare parte calcă prin șanțuri, merg pe margine, o iau pe arătură și niciodată nu ajung să meargă pe drumul lor personal și mai tot timpul calcă pe urmele altora.
A fi armonic însemnă a fi pe drumul tău, cu înțelegere și pentru cei care umblă besmetici pe câmpurile vieții și cu speranța că, poate, odată, veți reuși să ajutați un om să intre pe făgașul lui. Fiecare are de dus propria cruce, cine încearcă să ducă și alte cruci o poate pierde, la grămadă, tocmai pe a lui. Ajutați, ori de câte ori puteți și este reală nevoie, dar nu preluați nimic din frustrările altora, din neghiobiile lor sau din necazurile în care au intrat de bună voie. Deviza este : ajutați dar nu preluați!
Omul amonic are o familie frumoasă, are copii, se ocupă de casa lui și de familia lui și este remarcat pentru bunătatea și înțelepciunea lui.
Omul armonic este cel care își vede de viața lui și nu preia nimic din prostiile media, nu se lasă manipulat , se informează în domeniul lui și este expert în meseria lui.
Omul armonic nu poate fi clintit după drumul lui.
DANDU BRIEL. 10.ianuarie 2018
ORDINEA SUFLETULUI
Acum ceva vreme am fost în vizită la un prieten și la un moment dat am intrat în dormitorul lui. Acolo am fost frapat de mulțimea cutiilor și ambalajelor de tot felul, de grămezile de haine și de depozitul de hârtii de pe biroul lui, amestecate cu sacoșe din plastic, cu facturi și chiar perechi de ciorapi.
Fiind foarte surprins de ceea ce vedeam l-am întrebat, de curiozitate, de ce dormitorul lui arată ca o magazie iar el mi-a răspuns că nu a apucat să aranjeze toate lucrurile la locul lor după ce s-au mutat. Răspunsul ar fi părut logic dacă eu nu l-aș fi întrebat în continuare : de când s-a mutat în noua casă? El mi-a răspuns că doar de cinci ani!
Peietenul meu a plecat de mult dintre noi și la scurt timp și soția lui și niciodată nu au mai apucat să facă ordine în aceea casă.
Tot așa, cu doi ani în urmă, am fost rugat de un domn din Drumul Taberei să-i fac un tratament la coloană și am fost la el acasă și l-am tratat iar el a fost extrem de mulțumit. Toată treaba s-a întâmplat într-o cameră îngrozitor de plină de tot felul de lucruri în care el și dormea. Grămezi de valize, cutii peste cutii, multe complet goale, nenumărate oglinzi care amplificau dezordinea iar în fața calculatorului lui era o altă oglindă în care el se privea continuu. Această oglindă îi sugea absolut toată vlaga. Cel mai deranjant lucru, din punctul meu de vedere, erau sutele de bibelouri care stăteau peste tot și mai ales pe lada de așternut și după praful de pe ele era evident că nu a mai fost deschisă niciodată.
Am îndrăznit să-l rog pe distinsul domn să mute o parte din acele bibelouri, care erau și de foarte proastă calitate, oriunde în altă parte, chiar în cutiile goale, iar el mi-a replicat că sunt amintire de la mama lui și că el nu este Samantha să facă ordine cu un singur gest. Lui îi plăcea totul așa cum era. Atunci m-am gândit că dacă el nu are voința de a muta un bibelou din loc nu va avea niciodată puterea și dorința de a se vindeca. Pentru că a ținut morțiș să păstreze totul așa cum este, inclusiv valizele și cutiile goale, l-am anunțat că nu ne mai vedem și să nu mă mai solicite.
De-a lungul anilor petrecuți cu diferite tratamente am intrat în multe case și am observat ceva extrem de util.
Dacă vrei să te cunoști pe tine însuți atunci când intri în casa ta și te așezi pe locul tău preferat și te uiți în jurul tău ceea ce vezi ești chiar tu. Dacă domină curățenia și ordinea și fiecare lucru are locul lui, fi fericit, așa ești și tu, ordonat și curat, dar dacă în jurul tău este numai jeg și praf, dezordine și lucruri la grămadă, e foarte rău, pentru că exact așa și ești. Sigur că am văzut și case pline de cărți, de exemplu, care erau peste tot, pe birou, pe scaune, pe jos, dar totul era foarte curat și se vedea doar lipsa de spațiu.
De cele mai multe ori am măsurat radiestezic beneficitatea spațiului dezordonat pentru sănătatea persoanelor care îl ocupă și rezultatul a fost negativ chiar malefic. Pare și firesc, așa cum am mai scris în "Omul armonic" apa din noi reacționează brutal la dezordine și asta nu ne face decât rău și spiritual și psihic, chiar dacă ni se pare că nu e nicio problemă, că deja ne-am obișnuit. Organismul uman nu se poate obișnui cu dezordinea și se îmbolnăvește. Oamenii dezodonați și care stau în propria lor mizerie ne părăsesc mai repede deoarece se autodistrug. Dezordinea provoacă un stres inimaginabil în subconștientul uman și acesta este începutul oricăror boli.
Corpul uman este creeat pentru armonie, ordine, curățenie și nu rezistă la dezordinea sistematică și la mizerie. Câte persoane care stau în cruntă mizerie ați văzut să o ducă ani lungi de zile și să fie fericiți, niciunul! Dezordinea , murdăria, mormanele de lucruri inutile distrug sănătatea indiferent de cât de bine, crede că se simte cel care beneficiază de astfel de condiții.
Faceți curat în jurul locului în care vă petreceți cele mai multe ore acasă! Apoi faceți curat și ordine în toată casa! Corpul dumneavoastră se va simții mult mai bine și veți fi mai fericiți și veți trăi mai mult. Schimbați tot ce vă stresează privirea și nu vă place. Merită să încercați! Meritați să trăiți cât mai mult.